În rubrica culturală locală, Gabriel Enache analizează volumul Vedere cu solzi, semnat de Ohara Donovetsky și publicat de Editura pentru Artă și Literatură Viața. Recenzia propusă de Enache explorează ideea centrală a cărții: viața se compune și se amplifică prin corpurile pe care le traversează, trecute prin filtrele vârstelor, spațiilor și vremurilor pe care le conține.
În paginile lui Donovetsky, corpurile nu sunt doar personaje, ci narațiuni în sine, mutate în cuvinte pentru a-și expune mișcările, semnele și reperele care rămân pentru cititorii ce se apropie. Autorul ne invită să (re)cunoaștem gesturile și să ne apropiem de „corpurile vieții” printr-o serie de plimbări temporale, transformări și retrăiri expuse odată cu adăugarea lor în povestea care le poate păstra, explica și conține.
Lucrarea se transformă continuu, devenind vizibilă în momente variate în care au fost concepute și memorate mișcările lor. Vedere cu solzi apare ca o formă de radiografie a existenței, în care gesturile devin repere pentru o lectură atentă a traiectoriilor dintre corp, spațiu și timp.
Recenzia subliniază că timpul nu este liniar, ci o rețea de senzații și spații la care putem accesa prin cuvinte. La final, articolul prezintă imaginea unei lucrări care nu doar reflectă corpuri, ci le și materializează în memoria lecturii, lăsând cititorului cheia interpretării propriilor semne lăsate în pagini și în experiențe.
