Gazeta Dâmboviței propune, în această săptămână, o sinteză a interviului cu Dorin Tudoran, prezentat în volumul Ultima pălărie și înregistrat prin amintirile despre viața publică și spațiul cultural românesc. Materialul, publicat pe 20 septembrie 2026, reia fragmente din interviuri acordate în 12-13 martie 2013 și semnate de Vlad Stoicescu pentru Adevărul și România de la zero, însoțite de o fotografie din arhiva personală a scriitorului.
Tudoran își analizează experiențele prin filtrul memoriei colective și al unei atitudini de emancipare față de presiuni politice sau comerciale. Interviul este prezentat ca un „spectacol instructiv” în care memoria devine un instrument de înțelegere a prezentului, iar cititorul este chemat să-și construiască propriile repere în contextul unui peisaj românesc în continuă schimbare.
Fragmentul scoate în evidență modul în care Tudoran își păstrează libertatea de a nu accepta oferte restrictive și cum aceasta se intersectează cu relația sa față de figura publică a zilelor noastre. Întrebările ipotetice despre două personaje publice cunoscute, Traian Băsescu și Dan Voiculescu, dezvăluie timpul său de distance critic: dacă ar trebui să aleagă un căpitan pentru o navă, l-ar desemna pe Băsescu; dacă ar fi vorba de conducerea unei agenții comerciale, ar opta pentru Voiculescu.
În ce privește premiile fictive, Tudoran menționează varianta Ex Aequo pentru Premiul Pinocchio, iar pentru Premiul Tranchilizantul de Aur acordă distincția lui Voiculescu, argumentând preferința sa pentru distincțiile simbolice în funcție de premisele politice. Textul rezonează cu preocupările locale, oferind o imagine a modului în care memoria personală a scriitorului poate lumina realități politice și culturale.
În final, materialul încurajează cititorii din Dâmbovița să exploreze perspectiva unui gânditor public care își păstrează luciditatea într-un context dominat de contraste ideologice, invitând la reflecție asupra identității civice a comunității locale.
