Editorialul de miercuri semnat de Iuliana Rich propune o lectură despre identitatea târgovișteană ca un sentiment ce se poate descifra doar prin trăire, nu prin vorbe. Autoarea se așază pe o bancă în foișorul Mânăstirii Sinaia, unde un nod în gât leagă impresionantul peisaj montan de prezența bisericii, într-o scenă ce oglindește legătura dintre natură, istorie și credință.
Ceea ce iese la suprafață este ideea că orașul se construiește în fiecare zi prin fapte, nu doar prin rugăciuni sau expresii poetice: domnitori și oameni simpli au știut să ridice ctitorii care dăinuie în liniștea muntelui, iar credința ortodoxă este prezentată ca o învățătură despre smerenie și despre a face bine, pentru a vedea lumina. În paginile eseului, Târgoviștenii apar ca o comunitate cu sufletul înrădăcinat în tradiție, dar capabilă să împletească valorile locale cu responsabilitatea față de prezent.
Rich subliniază că cultura nu se reduce la cuvinte, ci la acțiuni concrete care păstrează viu patrimoniul și identitatea orașului. Textul îndeamnă cititorii să se întrebe ce contribuție pot aduce fiecare la „a clădi” orașul, în loc să rămână la simpla vorbă despre el.
Tema centrală – un balans între credință, cultură și acțiune – este ilustrată prin imaginea acestor locuri sacre, unde liniștea muntelui devine spațiul în care se poate regăsi sensul vieții și al comunității locale.
