Editorialul „Ultima pălărie” din Gazeta Dâmboviței analizează modul în care Dorin Tudoran transformă jurnalul său de primăvară într-un reper de demnitate în fața constrângerilor ideologice ale perioadei comuniste. Textul reamintesc contextul emigrației sale în Statele Unite în 1985 și subliniază opoziția față de afirmația superficială a realității, asociată cu volumul său anterior: „Adaptarea la realitate”.
Autorul evidențiază cum gesturile publice și înlăcrimatele gesturi de onoare – precum telegrama lui Geo Bogza, în care i se spune „Ai făcut un mare serviciu adevărului” – au reprezentat un fir roșu al luptei pentru adevăr în preajma dospețirilor ideologice ale regimului. Fragmentul citat din materialul de la Bulevardul Păcii 23 este prezentat ca o mostră a atmosferei în care tăcerea era facilitată, iar curajul real se manifesta în lipsa de compromis.
Editorialul citează, în oglindă, percepția lui Tudoran despre propriul exil din 1985 ca ratificare a unei atitudini morale, nu ca abandon. În ansamblu, textul desconspiră „ultima pălărie” ca pe o pereche de ochelari care permite comunității locale să își proiecteze memoria critică asupra istoriei recente și să identifice în Tudoran modelul de rezistență civică.
Astfel, „jurnalul de primăvară” devine un instrument de reflecție pentru tăcerea colectivă și pentru responsabilitatea de a spune adevărul, chiar și atunci când prețul este exilul. Venind dinspre Dâmbovița, editorialul îndeamnă cititorii să readucă în prim-plan figura lui Tudoran ca reper de demnitate în spațiul public local și național.
